Istoria Teatrului

Teatrul are o istorie destul de veche, tumultoasa si impresionanta captivand intodeauna oamenii contribuind la cultura fiecarui stat ce l-a imbratisat si ridicat la rang de arta si profesie.

In cadrul perimetrului constructiei Red Lion din Londra a fost realizata prima tentativa de constructie a unei scene de teatru in anul 1967. Primarul si Corporatia orasului Londra a interzis jucarea piesele de teatru in anul 1572, ca o masura impotriva ciumei, iar in 1575 au expulzat in mod oficial toti actorii din oras. Acest lucru a determinat construirea teatrului in afara jurisdictiei Londrei, in vecinatatile libere din Halliwell / Holywell in Shoreditch si mai tarziu Clink, iar la Butts Newington in apropiere de cartierul de divertisment stabilit de Domenii Sf. Gheorghe in mediul rural din Surrey. Teatrul a fost construit in 1576 de James Burbage, in parteneriat cu al sau cumnat John Brayne (proprietarul primei case a teatrului de la Red Lion – ce n-a avut succes – 1567), pe locul proprietatii Halliwell Priory ce a fusese initial demolata. Locul de amplasare a Teatrului a fost in Shoreditch, dincolo de limita nordica a orasului Londra si astfel, in afara jurisdictiei autoritatilor civile, care au fost de multe ori impotriva spectacolelor de teatru. Aceasta zona, asa zisa “Suburbiile Pacatului” era cunoscuta ca fiind “rau famata” pentru numeroasele bordeluri si case de jocuri de noroc. Un an mai tarziu un alt teatru numit Cortina a fost construit in apropiere, facand din Londra primul district al teatrului, al unui cartier de divertisment.

Sunt mai multe opinii cu privire la primul teatru din Romania. Unii sustin ca primul teatru de pe actualul teritoriu al Romaniei a fost la Sibiu. In 1769 se deschide primul spatiu din Romania destinat exclusiv pentru spectacole de teatru, iar in 1787 se inaugureaza cladirea primului teatru din Romania (actuala Sala Thalia) A functionat ca teatru pana in 1948 cand a fost distrus partial de un incendiu, in prezent este sediul Filarmonicii de Stat.<br> Altii sustin ca cel mai vechi teatru din Romania ar fi fost in Oravita – judetul Caras-Severin iar actualmente renovat ar fi copia fidela a teatrului din Burgtheater din Viena ornamentele fiind realizate chiar de catre un arhitect vienez pe nume: Ieronimus Platzger. Minunea s-ar fi intamplat asadar la 5 octombrie 1817, in Banat, la nici 50 de kilometri de Resita, cu ocazia vizitei imparatului Francisc I si a imparatesei Augusta Carollina, la Oravita. Atunci si acolo, s-a jucat piesa ‘Gelozia umilita’, de Franiul von Weiawnturm. Teatrul se numeste, astazi, deloc intamplator, ‘Mihai Eminescu’, pentru ca Luceafarul poeziei romanesti a fost sufleur si consilier artistic al directorului institutiei.

 La Oravita, se construia, intre 1816-1817, primul teatru din piatra (o premiera in sud-estul Europei, iar, la inaugurare, a mai fost o surpriza: era intaia cladire din Europa iluminata de lampi cu acetilena! Astfel, la Oravita, un arhitect  macedo-roman, Ion Niuny, infiinta in 1806, ‘Clubul diletantilor de Teatru’ (care a dat intaia reprezentatie in 1815!), el fiind parintele moral al primului teatru din Romania. Astazi, cladirea este o bijuterie de muzeu, cu o sala renovata (in 1995-1997), pastrandu-se intact stilul.

Istoria mai departe spune ca …

Erau 250 de locuri in superba sala cu doua etaje, in care, din pacate, nu s-a tinut decat un spectacol iar la re-inaugurarea din 1997 – cu ministrul de atunci Ion Caramitru, pe scena. Mai exista si afirmatii cum ca, cel mai vechi teatru din Romania a fost in Arad si functionat intr-un imobil format din doua corpuri de cladiri, Casa Hirschl si Teatrul Vechi. Cladirea, considerata primul edificiu de teatru permanent de pe teritoriul tarii noastre, a fost construita in anul 1817, iar proprietarul ei a fost Iacob Hirschl. Pe scena salii de spectacole au evoluat numeroase trupe de prestigiu si o serie de artisti, precum Derynne in 1818, Treuman in 1845 sau Johan Strauss fiul, in concertul din 1847. De asemenea, la Arad au evoluat formatii teatrale romanesti, conduse de Mihai Pascaly si Matei Millo. In cadrul acestor trupe activa, ca sufleur, si poetul Mihai Eminescu. Aici se organizeaza anual Festivalul de Teatru si Underground, la care participa artisti din intreaga Europa.

In prezent este un imobil ce necesita o renovare majora. Intre timp, dupa anul 2000 a aparut si unul dintre mostenitorii lui Iacob Hirschl care si-a cerut dreptul aspupra cladirii. Conform legii retrocedarilor din Romania, atata timp cat imobilul exista retrocedarea se face in natura, numai ca acesta doreste banii si nu cladirea.

Arte Martiale - O scurta istorie a KARATE-ului

Origini 

Se constituie din  diferite stiluri de arte marţiale chinezeşti (kung - fu sau gong - fu, respectiv kem - po în pronunţare japoneză), "strămoşul" fiind pokkeck (aşa - numitul "box chinezesc" sau "box de templu"), respectiv shaolin quang - fa, practicat de călugarii templului shaolin. Derivate ale acestui sistem de luptă, mai ales aşa - numitele "stiluri sudice" (China sudică) au stat la rîndul lor la baza Okinawa - te, a artelor marţiale practicate pe insula Okinawa. Acestea s - au dezvoltat din importante influenţe repetate de - a lungul secolelor importate din China, dar şi din stiluri de luptă băştinaşe. Incă înaintea răspândirii sistemului de luptă Okinawa - te (ulterior kara - te) existau mai multe stiluri, care stau la baza "stilurilor tradiţionale" ale karate.

Karate - dō (空手道)

Este o artă marţială japoneză introdusă în Japonia (şi ulterior în lume) din Okinawa în 1922. În japoneză kara înseamnă gol, te înseamnă mână iar dō înseamnă cale, rezultatul fiind calea mâinii goale. În karate se utilizează lovituri cu mâinile şi picioarele, blocaje, secerări, prize, proiectări fiind un stil extern de luptă. În ordine alfabetică:Chito - ryu, Goju - ryu, Hon - Do - Ryu, Isshinryu, Kyokushin, San - Ki - Do (San=3, Ki=energie vitala, Do=cale), Shaolin, Shito - ryu, Shotokan, Fudokan, Tameshiwari (Arta de a sparge), Wado - ryu, World Oyama Karate.

Există numeroase stiluri ("ryu"= şcoală în limba japoneză) de karate, diferite prin tehnicile de luptă şi principiile strategice pe care le folosesc. De exemplu, Shotokan foloseşte atacuri lungi, din mişcare, punând accent pe viteză, mobilitate, supleţe, în timp ce în Goju - ryu se folosesc atacuri şi blocaje scurte, fără deplasare, accentul fiind pus pe forţă. Toate stilurile folosesc două exercţii de bază: kata (set de tehnici prestabilite mimând lupta cu adversari imaginari) şi kumite (lupta cu adversar real). În karate sportiv se organizează competiţii de kata şi de kumite.

Întemeietorul karatedo-ului modern 

este considerat Gichin Funakoshi (1868 - 1957), fondatorul stilului Shotokan. După 1922, când a sosit în Japonia din Okinawa, Funakoshi a făcut cunoscut karate prin mai multe demonstraţii şi prelegeri. Pentru a creşte popularitatea stilului său de luptă (Okinawa - te), l - a denumit în japoneză "karate" (kara - te).

Locul în care se practică karate (sala de antrenament) se numeşte dojo. Termenul este folosit şi în cazul altor arte marţiale japoneze.

În funcţie de nivelul de pregătire, în urma unui examen, practicantului i se acordă grade. Gradele inferioare (descrescătoare, de la 10 la 1) se numesc kyu. Gradele superioare (crescătoare, de la 1 la 12) se numesc dan. Fiecărui grad îi corespunde o centură de o anumită culoare. Sistemul de culori poate fi diferit de la un stil la altul, dar culorile de bază sunt albă, galbenă, verde, albastră, maro (pentru kyu), neagră, pentru dan, cu un număr de trese transversale corespunzător gradului dan.

Codul BUSHIDO - Codul Samurailor

Samuraii ne-au fascinat inca de la cele mai fragede varste, fiind modele ale puterii, onestitatii si disciplinei. In ziua de astazi, ideea de samurai este mediatizata si am uitat adevarata "cale" a acestori vechi luptatori. In realitate, ei nu s-au scaldat numai in glorie si in laude. Ei treceau prin multe incercari, atat fizice, cat si morale si, asa cum fiecare clan de razboinici avea un cod, asa si samuraii se ghidau dupa cateva principii morale - Codul BUSHIDO (in japoneza "bushi" sau "bu" inseamna razboinic, iar "do", cale - Calea Razboinicului).

1. Principiul armoniei 
„Nu trăiţi în contradicţie cu legea imuabilă care guvernează viaţa. Căutaţi mereu să vă armonizaţi interiorul cu exteriorul, şi să simţiţi această armonie”
„Scopurile voastre trebuie să vă asigure de asemenea armonia, şi numai aşa fiind, nu renunţaţi niciodată la ele”

2. Principiul justeţii 
„Fiţi întotdeauna imparţiali in judecată.”
„Nu fiţi geloşi pe nimeni”.
„Nu vă lăsaţi niciodată pradă ranchiunei sau altor sentimente rele”.

3. Principiul tenacităţii 
„Trăiţi cu o concentrare esenţială pe DO, pe nimic altceva.”
„Calea proprie este cea pe care o puteţi menţine până în ultima clipă a vieţii”

4. Principiul tăriei 
„Nu fiţi niciodată slab”
„Nu întreţineţi nici un regret în spiritul vostru”

5. Principiul austerităţii 
„Nu căutaţi comodităţile cu orice preţ.”
„Nu căutaţi satisfacţie corpului cu orice preţ.”
„Nu fiţi lacom sau hrăpăreţ.”
„Nu vă subordonaţi plăcerilor cărnii.”

6. Principiul politeţii 
„Respectaţi-vă părinţii şi pe maeştrii care v-au iniţiat în BUDO.”
„Respectaţi zeităţile şi strămoşii, dar nu vă lăsaţi niciodată în grija lor.”

7. Principiul raţionalităţii 
„Nu vă subordonaţi viaţa sentimentelor, nici chiar celui de dragoste.”
„Nu consideraţi definitivă şi abstractă nici o ordine a preferinţelor; consideraţi totul la fel de trecător.”
„Nu vă lăsaţi niciodată subjugaţi de pasiuni materiale.”

8. Principiul creativităţii 
„Cultivaţi libertatea interioară fără a o lovi niciodată în nimic.”
„Când v-aţi găsit „calea”, nu mai depindeţi decît de voi înşivă pentru propriul vostru progres.”

MITOLOGIA GREACA

Avand sange grecesc, am fost atrasa legendele elene inca de la o varsta frageda. Bunicul meu, originar din Kastoria, m-a fascinat intotdeauna povestindu-mi despre credintele vechilor greci si despre aventurile eroilor sau zeilor acestora.

Deoarece legendele mele preferate sunt cele legate de zei, am alcatuit o prezentare a celor 12 zei din Olimp.

AFRODITA-Zeita frumusetii si a iubirii

Legenda spune ca s-a nascut in insula Cipru, din valurile involburate ale marii. In ciuda frumusetii ei, ea a fost casatorita cu zeul schiop, Hefaistos, fierarul zeilor, dar a fost iubita si de zeii Ares, Dionysos, Hermes si Poseidon, precum si de muritorii Anchises si Adonis. A avut mai multi copii, printre care pe Aeneas, personajul principal din epopeea virgiliana Eneida.

Probabil cel mai celebru episod din viata Afroditei este judecata lui Paris. Zeus a poruncit ca marul de aur aruncat de Eris, zeita vrajbiei, si revendicat in egala masura de Hera, Atena si Afrodita, sa fie acordat de un muritor, Paris, celei pe care o va socoti el mai frumoasa. Cele trei zeite s-au infatisat inaintea lui Paris, pe muntele Ida si au inceput sa-si laude farmecele, promitandu-i fiecare cate un dar. Afrodita i-a promis pe cea mai frumoasa muritoare, pe Elena, fiica regelui Spartei si sotia lui Menelau, asa ca Paris i-a dat ei marul, fapt ce a condus mai tarziu la distrugerea Troiei.

APOLLO-Zeu al zilei, al luminii si al artelor

Acesta este considerat protector al poeziei si al muzicii si conducatorul corului muzelor, chiar o personificare a soarelui. Era fiul lui Zeus si a lui Leto si s-a nascut pe insula ridicata din apele marii de Poseidon, insula Delos. Crescand, a devenit un tanar frumos si inalt, cu o statura zvelta si impunatoare, reprezentat adeseori in arta cantand la lira. Era socotit totodata zeu vindecator, priceput in arta lacuirii. Avea darul profetiei, de care erau legate numeroasele sale oracole, cel mai vestit fiind cel de la Delphi.  

Avand un rol preponderent in mitologia greaca, Apollo a fost imprumutat de timpuriu si de alte neamuri. Era, de pilda, onorat de vechii etrusci si mai tarziu a fost adoptat si de romani. In cinstea lui s-au instituit la Roma Ludi Apollonares, si tot acolo, pe vremea imparatului Augustus, i se aduceau onoruri deosebite.

ARES-Zeul razboiului

Se numara printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului si era fiul lui Zeus si al Herei. Cu toate acestea, era dispretuit de parintii sai si de catre ceilalti zei, mai ales de catre Atena, datorita caracterului sau violent, sangeros. In numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea infrant, desi era simbolul fortei razboinice, brutale.

In razboiul troian, de pilda, la care participa luptand alaturi de Hector, el este ranit de catre Diomede cu ajutorul Atenei si silit sa o ia la fuga. Cand sare in ajutorul fiului sau, care avea sa fie ucis de Heracles, Ares e de asemenea ranit de catre erou ai silit sa se retraga. La fel, zeul trebuie sa indure uciderea fiicei sale, Penthesilea, fara sa poata face nimic.

Dintre numeroasele episoade amoroase care i se atribuiau, era celebra legatura dintre el si Afrodita, legatura data in vileag de catre sotul acesteia, Hefaistos. Cultul lui Ares a fost adus in Grecia din Tracia. La romani Ares era identificat cu zeul Marte.

ARTEMIS-Zeita vanatorii

Artemis a fost una dintre cele mai vechi si mai adorate zeite, fiind fiica lui Zeus si a lui Leto, sora geamana a lui Apollo. Era asimilata ca zeita padurilor, nasterii copiilor, virginitatii, fertilitatii, vanatorii si era evocata cu arc si sageti. Mai tarziu a fost identificata cu Selene, zeita greaca a lunii, astfel fiind reprezentata in unele lucrari de arta cu o semiluna deasupra capului. 

O legenda despre Artemis spune ca odata, imbaindu-se in apa unui rau, un print iesit la vanatoare cu ogarii sai, Acteon, a surprins-o. Maniata, zeita l-a prefacut intr-un cerb, iar cainii lui l-au sfasiat, crezand ca este prada lor. 

De asemenea, Artemis este cunoscuta si pentru templul sau din Efes, templu considerat una dintre cele 7 Minuni ale Lumii.

ATENA-Zeita intelepciunii

Atena a fost una dintre cele mai mari divinitati ale elenilor. Era fiica lui Zeus si a lui Metis si personifica forta mostenita de la tatal sau, imbinata cu intelepciunea si prudenta lui Metis, cetatea Atenei fiindu-i inchinata. Era socotita protectoarea artelor frumoase, a mestesugurilor, a literaturii si a agriculturii, a oricarei actiuni care presupunea ingeniozitate si spirit de initiativa. 

Una dintre legendele prin care s-a facut cunoscuta este legenda paianjenului. Se spune ca odata, fiica unui vopsitor de lana, Arahneea, s-a laudat spunand ca maestria ei la tesut este mult mai mare decat a zeitei. Vorbele acestea au maniat-o pe Atena, lucru care a dus la o intrecere intre cele doua. La final, Arahneea s-a dovedit a fi mai talentata la acel mestesug decat zeita. Aceasta din urma a decis din ura, sa o transforme pe biata fata intr-un paianjen, astfel incat sa teasa in continuu, iar oamenii sa-i distruga panza. 

DEMETRA-Zeita agriculturii

Demetra era in mitologia greaca zeita agriculturii. Era fiica lui Cronos si a Rheei. 

Cu Zeus, Demetra a avut o fiica, pe nume Persefona. Aceasta a fost rapita de unchiul ei, Hades, care a dus-o cu el in Infern. Zadarnic a cautat-o indurerata Demetra noua zile si noua nopti, cutreierand lumea in lung si-n lat. Intr-un tarziu, Demetra a aflat de la Apollo de soarta fiicei sale. Cuprinsa de jale, Demetra paraseste atunci Olimpul si jura sa nu-si reia indatoririle divine si locul in randul zeilor, decat in ziua cand ii va fi inapoiata Persefona. Zeus il trimite pe Hermes sa i-o aduca inapoi pe Persefona, dar reintoarcerea fiicei la mama ei nu mai este posibila. Ascalaphus a vazut-o pe Persefona cum s-a infruptat in Infern dintr-o rodie. In felul acesta ea s-a legat, o data pentru totdeauna, de lumea subpamanteana. Manioasa, Demetra il transforma pe Ascalaphus, singurul martor al sacrilegiului comis, in bufnita. Persefona insa trebuie sa ramana alaturi de Hades. La insistentele lui Demetra se ajunge totusi la un compromis: sase luni din an Persefona va sta alaturi de sotul ei in regatul subpamantean si sase luni le va petrece pe pamant, langa mama ei.

Reintoarcerea pe pamant a Persefonei era insotita de venirea primaverii, de renasterea naturii si de plenitudinea verii. Absenta ei era marcata de ariditate, de anotimpul trist al iernii in care Demetra ducea dorul fiicei sale. 

HERA-Zeita suprema

Hera este zeita protectoare a casniciei, a caminului si a femeilor maritate, precum si regina zeilor si a oamenilor. A fost fiica lui Cronos si a Rheei si a fost inghitita, la fel ca fratii ei, de tatal lor, care se temea sa nu fie detronat de acestia. Zeus ii salveaza insa, mai tarziu Hera devenindu-i sotie legitima.

In Elada, Hera a fost o zeitate importanta. Probabil cultul ei este mai vechi decat cel al lui Zeus. In poezia epica greaca, Hera ii adresează lui Zeus cuvinte grele, dar il si preamareste, precum fraza: "Eu sunt fiica cea mare a lui Cronos, si nu sunt onorata doar pe pamant (pentru ca sunt zeita casniciei), ci si pentru ca sunt sotia ta si tu esti regele zeilor." din Iliada.

Se spune ca, fiind protectoarea casniciei, Hera era mereu geloasa pe iubitele lui Zeus. Astfel a luat nastere legenda cum ca Hera nu a vrut sa-i ingaduie lui Leto niciun loc pe uscat, pentru a naste pe Apollo si pe Artemis. Totusi, Poseidon a ridicat din mare Insula Delos, special pentru Leto.

HEFAISTOS-Zeul faurar

Hefaistos a fost zeul focului, al metalelor si al metalurgiei, al fierarilor, sculptorilor si artizanilor, cunoscut de romani ca Vulcan. Fiul schiop al lui Zeus si al Herei, mester neintrecut, creatiile sale extraordinare uimindu-i chiar si pe zei: fsureste arme si armuri miraculoase, obiecte care se miscs singure, sau chiar pe Pandora si cutia acesteia. Este personificarea focului in cele trei ipostaze ale sale: focul teluric (al vulcanilor), focul imblanzit (focul domestic, care poate fi folosit in diferite activitati, inclusiv la prelucrarea metalelor), precum si focul atmosferic. A fost casatorit cu Afrodita. Casatoria cu Afrodita a avut loc din cauza ca, fiind suparat pe mama lui, el a faurit un jilt fermecat cu care a prins-o pe zeita. Drept rasplata a cerut sa se casatoreasca cu Afrodita. Zeii s-au mirat: Cum sa se insoare slutul cu zeita frumusetii? De asemenea, Hefaistos a faurit Fulgerul lui Zeus, Tridentul lui Poseidon si Bidentul lui Hades.

HERMES-Zeul comertului, zborului si al hotilor

Hermes a fost mesagerul zeilor, zeu al comertului, al hotilor, al calatorilor, al sporturilor, al atletilor si calauza a sufletelor spre lumea de jos. Era fiul lui Zeus si al Maiei. Fiind un zeu al tranzitiilor si al granitelor, el era rapid si viclean si se putea plimba dupa voie intre lumea mortilor si lumea viilor. Se spune ca a fost un farsor si pacalea alti zei pentru propria satisfactie sau pentru binele omenirii. Simbolurile sale erau cocosul, testoasa, o punga, sandale si palarie innaripate. Este asociat cu zeul roman Mercur. 

HESTIA-Zeita caminului si a focului sfant

Hestia  a fost zeita caminului, a focului sfant, prima fiica a lui Cronos si a Rheei, sora a lui Zeus, Poseidon, Demetra, Hera si Hades. Cu toate ca a fost curtata de Apollo si de Poseidon, Hestia a obtinut de la Zeus dreptul de a-si pastra virginitatea pentru totdeauna. In plus, Zeus i-a acordat onoruri exceptionale: i se inchina un cult in toate casele oamenilor si in templele tuturor zeilor. Asa cum caminul domestic era centrul religios al locuintelor umane, Hestia era centrul religios al locuintei divine. Aceasta imobilitate a Hestiei explica faptul ca nu a jucat nici un rol in vreo legenda. A ramas un principiu abstract, intruchipand ideea de camin, nemanifestandu-se ca o divinitate personala.

Hestia este corespondenta Vestei in mitologia romana. Este mentionata de Hesiod, Diodorus, Siculus, Platon, Aristofan, Pausanias, Suidas, Ovidiu si Cicero.

HADES-Zeul infernului

Hades, zeul infernului, a fost fiul lui Cronos si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cand s-a nascut, a fost inghitit de tatal sau, apoi dat afara. Mai tarziu a participat la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor. Cand s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon, Marea, iar lui Hades, lumea de dincolo. Hades salasluia in imparatia umbrelor, pe care o carmuia alaturi de sotia sa, Persefona. El nu ingaduia nimanui, odata ajuns acolo, sa mai vada lumina zilei. Când Heracles a trecut hotarele Infernului, s-a lovit de impotrivirea lui Hades, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa se refugieze in Olimp. Numele de Hades era evitat de cei vechi, care se fereau sa-l pronunțe, socotindu-l aducator de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat sub numele de Pluton (Zeul cel bogat), aluzie la bogatiile nemasurate care se ascundeau in maruntaiele pamantului. Hades este si un nume sinonim cu imparatia subpamanteana pe care o stapaneste zeul cu acest nume. Dupa diferite surse mitologice, aceasta imparatie cuprinde Tartarul, Campia Asfodelelor, ai taramul paradisiac destinat eroilor si celor favorizati de zei, precum si sufletelor oamenilor virtuosi - Elysium sau Campiile Elizee.

POSEIDON-Zeul marilor

Poseidon starnea furtunile sau facea ca apele marii sa devina linistite, el scotea insule la iveala sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul sau, facea sa izvorasca rauri sau sa se inchege lacuri. Odata el a incercat impreună cu Hera si cu Atena sa-l pună in lanturi pe Zeus, dar incercarea a dat gres. De atunci Poseidon a fost mereu alaturi de preaputernicul sau frate care carmuia destinele lumii.

Legat de numele sau este episodul intrecerii care a avut loc intre el si Atena atunci cand au trebuit sa-si imparta intre ei pamantul Atticei. Un alt episod este cel in care fiul semizeu al lui Zeus, Minos, ii cere ajutorul stapanului marilor pentru a deveni regele Cretei. Zeul ii da muritorului un taur impunator alb, cu conditia ca insularii sa-l slaveasca. Minos, innecat de putere si glorie, uita promisiunea facuta zeului, motiv pentru care acesta din urma ii vrajeste sotia si o face sa se indragosteasca de taurul alb. Din dragostea celor doi iese creatura mitologica Minotaurul.

ZEUS-Zeul suprem

Zeus este "Tatal zeilor si oamenilor" si conducatorul zeilor de pe Muntele Olimp. El este zeul cerului si fulgerelor in mitologia greaca. Omologul sau roman este Jupiter, omologul hindus este Indra si omologul etrusc este Tinia.

Acesta a fost cel mai mic fiu al lui Cronos si al Rheei, fiind sortit sa-si detroneze tatal si sa devina stapanul lumii. Rheea l-a nascut in secret in Insula Creta, protejandu-l de Cronos, care voia sa-l inghita si pe el asemeni fratilor sai. La varsta maturitatii, Zeus l-a infruntat pe tatal sau, si-a eliberat fratii si a ajuns zeul suprem. 

Cu prima sa sotie, Metis, Zeus a avut-o pe zeita Atena, cu Themis a avut mai multe fiice, cu titanidele Leto si Mnemosyne a avut trei copii, pe zeita Afrodita si respectiv pe Artemis si pe Apollo, cu sora sa Demetra - pe Persefona etc. Dintre sotii, cea sortita sa-i fie egala si regina alaturi de el in Olimp a fost sora sa, Hera. Cu ea Zeus a avut patru copii: pe Ares, pe Hebe, Ilithya si pe Hefaistos. Zeus a zamislit numerosi copii unindu-se, in egala masura, ai cu muritoarele de rand, Zeus furisandu-se si deghizandu-se in taur, vultur, lebada sau ploaie, ca sa nu fie vazut de Hera.

Ca stapan suprem si ca detinator al puterii supreme, Zeus era cel care impartea dreptatea printre oameni si zei, el era expresia echilibrului si a ordinii din naturs si din societate. Era socotit zeul luminii, al fenomenelor naturale, detinstorul fulgerelor si, mai ales, al trasnetelor - manifestare cu precadere a fortei si a maniei sale divine. El domnea in palatul sau aflat pe crestele inalte ale Olimpului si de acolo, inconjurat de ceilalti zei, carmuia destinele lumii, impartind binele si raul printre muritori si veghind asupra implinirii destinelor lor.